„M-ați aprins și vă uitați gânditori la lumina mea.
Simțiți bucurie în suflet?
În mod sigur eu ma bucur, pentru că am un sens, numai când ard.
Nu sunt tristă, chiar dacă, arzând, am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilități:
Prima este să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul.
A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și, prin asta, să mă daruiesc chiar pe mine însămi. Asta e mult mai frumos, decât să rămân rece și fără rost.
Si voi, oamenii, sunteti la fel.
Când trăiți numai pentru voi, sunteti lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul.
Dar dacă daruiți lumina și căldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inima. Să nu vă temeți că deveniți mai mici! Asta e o iluzie.
Înăuntrul vostru e mereu Lumina.
Gândiți-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsă.
Eu sunt doar o simplă lumânare aprinsă. Singură, luminez mai puțin.
Dar când suntem mai multe împreună, lumina și caldura sunt mai puternice. Și la voi oamenii e tot asa: împreună luminați mai mult!“
